Începând cu anul 1969 a început un experiment guvernamental, promovat de un om de știință pedofil, care a plasat în mod deliberat copiii cu probleme în grija pedofililor pentru a vedea dacă are „rezultate pozitive”. Victimele acestei practici extrem de grotești au intentat o acțiune în instanță care a dus la o expunere mediatică uriașă, pentru prima dată în istoria acestui experiment. Așa au apărut detaliile sinistre ale acestui experiment de pedofilie finanțat, fără știință, de contribuabilii nemți.
Acest experiment a fost cunoscut sub numele de experimentul Kentler – numit după Helmut Kentler, un academician care a susținut că pedofilia ar putea avea „rezultate pozitive” asupra copiilor. Copiii neîncrezători și „cu minte slabă” vor beneficia de atenția sexuală a adulților, potrivit lui Kentler. În ciuda implicațiilor absolut oribile ale punerii copiilor în îngrijirea pedofililor, în 1969, Kentler a reușit să convingă Senatul Berlinului de Vest că tinerii cu probleme ar fi bucuroși să fie puși, în mod deliberat, în situații în care vor fi abuzați sexual. Astfel, mii de copii fără adăpost au fost încredințați în grija bărbaților pedofili, presupunând că vor fi “părinți adoptivi ideali”.
Cu câțiva ani în urmă, două dintre victimele experimentului au ieșit public și și-au spus povestea, de atunci cercetătorii de la Universitatea Hildesheim le-au luat interviuri pentru a documenta întreaga operațiune. Ceea ce au găsit a fost, de fapt, „rețea de pedofilie și trafic de copii” între instituțiile de învățământ, biroul de stat pentru bunăstarea tineretului și Senatul din Berlin, în care pedofilia a fost „acceptată, susținută, apărată”. Însuși Kentler a fost în contact regulat cu copiii și tații lor adoptivi. El nu a fost niciodată urmărit penal: la momentul în care victimele sale au prezentat, faptele sale s-au prescris.
Donați pentru a susține jurnalismul independent! https://www.paypal.me/IoefinaPascal?locale.x=en_US
